Abstract. Ars Oblivionalis was invented by Umberto Eco and his friends, as the most interesting of all impossible sciences. It is supposed to be the opposite of mnemonic arts and is therefore, supposed to examine, elaborate and develop the thechnique of forgetting. Eco starts by showing to what extent the mnemotechnics is a semiotics and he finishes by showing why the mnemotechnics “is an apparatus inherently ill-suited to stimulate forgetfulness”. However, he finds a rather interesting and intriguing solution to the problem of voluntarily invoking forgetfulness.
Mi se izbesc mii ganduri de creier si sa se proiecteaza undeva pe cer, intre Sirius si Bellatrix. Vreau sa-mi golesti sufletul greu si sa-mi atingi abdomenul cu mainile tale calde si sa-mi citesti Pablo Neruda. O sa incetez sa mai bat campii de data asta si pentru todeauna. Totul e cosher so far. Da. Am ajuns in punctul in care nu mai pot face diferenta dintre realitate si imaginatie si o sticla de vin.
All righty then. Picture this if you will.
10 to 2 AM, X, Yogi DMT, and a box of Krispy Kremes,
in my need-to-know post just outside Area 51
Contemplating the whole chosen people thingy when
just then a flaming stealth banana split the sky like one would hope but
never really expect to see in a place like this
Cutting right angle doughnuts on a dime and stopping right at my Birkenstocks
and me yelping… HOLY FUCKING SHIT
Holy fucking shit
i dont like sleepovers. i don`t like taking meds.
i hate it when somebody touches my upper belly part. i criticize a lot. i stopped doing relationships. i`m an attention whore. i study and like information. as well mj. I HATE SILENCE. i dont like hurting people, but most of the times i do. i feel excruciating and that[=dead] at this time.
i like mandarines. and i fucking need ciggs and
sex with no emotional entanglement. people like talking with me. i just injured my nose. I DONT CARE. I will not change.
Inca te visez, inca as vrea sa musc din tot ce simti tu…ramai totusi ceva de neatins. Tumoare e cuvantul pe care il cautam. M-am obisnuit sa traiesc cu tine, si totusi in acelasi timp reusesc sa vreau sa te extirp bucatica cu bucatica pe viu. Si da tu, punct central al tuturor gandurilor mele, imi rod buzele din cauza ta, nu pot sa pictez din cauza ta, nu pot sa fiu eu din cauza ta. Ma doare ca existi, ca respiri si totusi te iubesc. Imi pun capul greu in maini si inchid ochii: viziuni radicale si parabole tandre, se sfarama ca o vaza trantita de un copil mic pe jos. Macinata si facuta praf. Ma rastorn pe spate, Ce bine ca am visat ! imi spun. Imi scot un brat de sub patura si realizez, asa cum mi se intampla in fiecare dimineata, ca in pat nu mai e nimeni de care sa ma lovesc sau care sa mormaie neultumit ca trebuie sa plec la scoala. Patul e prea mare. O sa il vand. Calc cu piciorul gol in cana de ceai. O rastorn, ma frec la ochi, ma gandesc din nou la cum ar fi daca mi-ai canta dimineata, daca nu ar trebui sa ma loveasca frigul in fata, Ce fain ar fi daca n-as pierde autobuzul si azi ! Nici eu nu stiu cum am trecut de la fictiune la realitate. Nici nu stiu daca existi intr-adevar desi tin minte vag ca ti-am legat o bratara la mana intr-o zi de vara. Poate invat ceva astronomie astazi.
Stii perioada aia cand nu mai poti sa asculti Tool sau sa citesti Cioran? Na, undeva pe-acolo is eu. Si e cumva rau, ca ma descarcam puternic. Bine, probabil ca v-ati dat seama ca ceva nu-i in ordine avand in vedere ca scriu mult mai des. Mi-a zis psihologul scolii sa o fac, ca-mi face bine. Ei, eu nu vad nici un rezultat bun. Incepe sa ma streseze nenorocitu` asta de bac. Ma pis pe umanitate si pe protocol si pe multele milioane aruncate in toate partile. (*) in toti colegii manelari care oricum nu or sa-mi ajunga pe blog in viata lor foarte ocupata, pe boxele si pe cd-urile lor etcetera. Cum ziceam , n-are rost sa-mi incalzesc tastele. Sunt destul de frustrata saptamana asta, e Marti ar trebui sa se-nteleaga, de-abia incepe sa creasca iarba. Arat ca un arlechin si is stresata rau. Mi-e lene si foame tot timpul. Nu mai am timp sa citesc. Vreau sa vina primavara sau sa se duca cu viteza luminii astea 5 luni pana la vara. Vreau sa ies cu Onix la ora doua noaptea in maieu si trening si sa-mi fumez tigarile si sa tampesc de cald. Da vreau sa tampesc de cald si sa fac dusuri cu apa rece. Momentan nu-mi permit decat sa dau drumu la calorifer si sa pun mana pe invatat ma intristeaza acesti fapt. Am chef de orice…altceva. De tine am chef.
Sour. Gustul lasat de omul, situatia, discutia, ipostaza in care am fost pusa din saptamana care a trecut. Metalic, subliniez textura negativa a cuvantului metalic ( nu metalizat).Relatii incalcite, rani adanci, scuze in bataia vantului. Cam asa vad eu lucrurile.
Oricum the new adritude, m-a ajutat destul de mult sincer. Mi-am propus niste tinte, pe care am si inceput sa le ating, pentru ca sunt top-notch, phenomenal, intr-un cuvant AWESOME! Si da I’m sure you found something great to entertain yourselves… what’s that? You didn’t? You were alone, miserable and boring without me….yeah, I kinda saw that coming (:
Cat despre tine, expect to have the law used against you. In time you will learn to be dead inside and not care. As i am still not succeding.
ps: Locul acesta un cadou de la un prieten, deci am voie sa scriu ce vreau, sa ma refer la ce vreau, sa plang, sa urlu, sa folosesc cate englezisme vreau, sa rad, sa orice. Daca il citeste cineva din afara sferei mele de contact, nu prea imi pasa; nu fac trafic si nu am prieteni bloggeri, in schimb am sentimente. Va raspund la comment-uri pentru ca imi place sa interactionez si pentru ca sunt un om politicos din fire. Aye. UN weekend cat mai wild si nu va pierdeti imaginatia !
Ps2:O sa-ti fie dor de modul in care te fac sa zambesti. Promit.
de tot cacatul. Mi-am pierdut telefonul, personalitatea, principiile, mi s-a stricat playerul, webcam-ul, si MAMA mi-a pierdut cainele. Lipseste de 2 zile si doare. Ma jur ca ma doare mai tare ca orice pe pamantul asta. O urasc pe ea, pe viata, pe Onix ca au trecut 2 zile si nu s-a intors, pe toti va urasc. Si da sunt si o sa devin o persoana din ce in ce mai rea pentru ca nimeni si nimic nu ma ajuta sa nu.
Eram o persoana care spera. Spera mult si pentru toata lumea. But the clock is ticking and nothing is changing. Urasc schimbarea, urasc surprizele si va urasc pe voi, cu tot sufletul meu va urasc pe toti. Ma inec si ma impiedic in voi si in ideile voastre de tot rahatul; m-am saturat de ipocriti, idioti, know-it-all. SI va gasesc la tot coltu. Scuipa-va-s, ganditi inainte sa actionati. Si incetati sa mai trageti de mine, nu va vreau.
Astept sa vad ce mai poate sa mearga prost :* , promit sa revin cu amanunte.
SUNT DEPRESIVA? CIUDATA? PORT BOCANCI? SUNT PREA EMOTIONALA? FOLOSESC ATA DENTARA? MI-O CURS RIMMELUL?SINCER ACUMA, CARE-I TREABA TA DACA DA?
As vrea sa-ti spun atatea. Ma intreb daca o marturisire inconstienta ti-ar fii de folos, sau sa las totul de la sine? si ma zbat…”sine”-le ala tine de timp, iar timpul merita omorat pentru ca innegreste tot ce prinde.
Sa te vad cum infloresti cand nu esti langa mine, , si polen sa-ti fie samanta de iubire….
Spre mine chemare - macar de-l asupresti!
Ghimpe ideatic te-ncumeti sa lovesti
Cand eu hranesc si-ti apar valorile ceresti,
Am sa-mi cultiv tristete,
Si poate mii de fete,
Un adevar mai strasnic decat pe sapte bete, sau poatecel cavaleresc;
Dar aste fete pale cu tamplele carunte
Cu lacrimile surde si ghimpele-n frunte…tot rasete lovesc!
Sunt toate aceste in zare
Dar eu tot zidesc.
Ofera-mi o samanta - din inima furtuna cu drag eu iti opresc
Si chiar de nu mi-e bine, ma leg la ochi cu tine …din suflet sa privesc.
E trist cand nu poti spune
Lucrurilor pe nume
Si tot iubesti un soare, ce-ti da numai cutume.
Nu-si iese din tipare
Idealul meu dispare
Tot ce-mi ramane e sa-l schimb cu-o floare
O prea iubita floare ce-n liniste traieste si-n mine nebuneste.
Vreau sa te simt! Cu toata aroma pe care mi-o oferi, constient si inconstient.
Data: undeva prin 2008. Loc: direct in mijlocul inimii.
PS. E posibil oare reusesti sa te imparti intre doua persoane? Curios.
Fiecare danseaza dupa propria lui muzica. Imi place zicala asta, desi nu sunt pro individualitatii, ca undeva sub aparentele de rigoare, apare. Sarind la alt subiect, ca mi-am dat seama ca nu vreau sa vorbesc despre indivudualitate azi, o sa ma limitez la cateva trasaturi/caracteristici respectiv chestii complementare personalitatii mele de aur.
1. Daca imi ranesti mandria sau imi retezi entuziasmul aproape ca esti un om mort. Sint destui cei care ii fac asta in mod constant.
2. Daca in una din acele rare ocazii cind simt nevoia sa ma relaxez si ai lipsa de inspiratie sa spui ceva dezaprobator, ma voi duce direct la oglinda si la sticla de parfum. Ia-o cum vrei.
3. Sunt irational de temperamentala si recunosc, fac scene violente etcetera. Cu totii va aduceti aminte de cel putin una, pentru care sincer am zis ca-mi pare rau si am mintit.
4. O sa-mi invat copii sa creada in spiridusi. O sa ii duc in parc la plimbare, ca sa le arat urmele stralucitoare lasate pe pajiste de zane cind au dansat in lumina lunii, acolo unde voi ati vedea doar roua de pe iarba.
5. Imi place sa fiu tinuta in priza.
6. Nu imi plac subtilitatile si ascunzisurile. Direct, franc, sincer si plin de durere daca e nevoie.
7. Mint cu lucruri mici, nu mi-am dat seama inca din ce motiv.
8. Ma simt mult mai bine decat acum 10 minute si asta doar pentru ca am scris astea.
9. De multe ori sunt tot ce iti puteai dori. De mai multe ori nu.
10. Mixtura exploziva, imi place alaturarea asta de cuvinte.
11. Pot fi si exasperant de intoleranta, nesimtita, egoista si pretentiosa atunci cind dorintele mele nu sint indeplinite pe loc, sau cind sunt obligata sa suport anturajul unor persoane negative.
12. Am incredere maxima in mine si in nimeni altcineva.
13. Sunt extrem de idealista.
14? Am vorbit prea mult despre mine, e ceva cu ziua asta.
Pseudo15. Ma cred buricul pamantului si va indop cu ideile mele desi n-ar trebui sa fac asta, imi place sa am mereu dreptate respectiv atentie. Ma concentrez sa nu mai fac asta, da probabil ca nu o sa-mi reuseasca niciodata.
Cat despre voi, pune-ti mana pe James Joyce in dupa-masa asta de marti, ca merita.
rev 5:38
Multe lucruri ar fi trebuit facute, cateva uitate sau niciodata gandite. Iar prin prezenta, lansez o intrebare: frustrare sau regret? Daca sunt o ciudata, preferand sa ma urasc pentru ceva ce am facut decat pentru o ezitare mult prea lunga, care m-a privat de sansa, atunci prefer sa raman in nebunia mea.
Nu stiu ce trebuie sa fac, iar viata mea nu e un volum de buna purtare. Prin urmare, actionez cum ma taie capul si suport consecintele. Ma uit la cer si …. si sper ca necumpatarea mea sa nu ia intorsaturi atat de jalnice, dar, pana la urma, cui ii pasa? Nimeni ma mai poate face nimic in aceasta privinta. Muriti.
ma intristeaza acesti fapt. Am chef de orice…altceva. De tine am chef.
